18 februarie 2011

Intelege-ma!

Hai sa ne jucăm de-a baba oarba.
Acum, tu ma legi la ochi cu albastrul cerului,
Si te-ascunzi după vreun copac, sau dupa o casa.
Apoi strigi -hei!-.
Atat de incet, încat doar sufletul meu sa te-auda.
Si cu ochii-nchisi, cu bratele-ntinse,
Voi porni spre tine..


- Stai! Te-am prins.
- Ba nu! Ai prins necazul.


El nu intrase insa in joc...
Fusese doar prin trecere, pe-aici.

2 comentarii:

pandhora spunea...

bine scrisa aceasta poezie...
simpla...
imi place mult mult...

kid4ever spunea...

foarte dragutz :)