Mi-e dor de..multe

Azi sunt linisita. Imi place. M-am vindecat provizoriu de dorul acela de casa, sufocant. Sper sa dureze starea asta..In schimb, am dor de multe, multe altele.

Acum, stau, singura, cu o ceasca mare (cat mine) de cafea, cu muzica ok, si cu aer curat. E atat de bine.

 Cata liniste ..in suflet.. azi. 

 Mi-e dor de o poveste de dragoste, asa, ca in copilarie, cu fluturasi, cu emotii, unde un zambet insemna iubire. Da, vreau o iubire asa, ca la 7-8 ani. In zilele de azi, nu prea mai exista asa ceva, decat vreo 10 minute, cat dureaza jocul acela superb de priviri. La varsta aceea, totul se vede diferit, totul e dragut, nu exista rautati, nu sex, nu intentii ascunse, nu cine'sti ce porcarii izvorate din minti deja bolnave. Nimic nu cred ca e mai dulce ca copilaria, da' copilaria aceea unde erai pur si simplu inocent din orice punct de vedere, unde nu avea acces inca nici macar un strop de rautate. 

Mi-e dor si de atunci cand eram pitica, cand orice bucatica de hartie, orice cutie aruncata, orice frunza, orice, era  ceva nou pentru mine, si ii gaseam de folos. Mi-e dor sa ma joc, cu mingi, cu frunze in loc de bani, cu leagne, cu ursuleti si maimute de plus.. Mi-e dor sa stau 2 ore in fata televizorului si sa ma uit la desene animate, si sa ma distrez ca nebuna. Mi-e foarte dor.. Atunci, nimic nu imi ardea sufletul.

 

Si pe langa asta, mi-e dor de iarna. Deci, ma credeti ca nu stiu cum sa explic asta, da' iarna ii...ii nu stiu. Pur si simplu o iubesc. Iubesc orice are legatura cu ea, fulgii, Craciunul, gheata, pantinoar, sanius, vin fiert, bulgari, colinde, brad, Mos Craciun, tot! Cred ca, faptul ca acuma 4 ani, iarna, am trait o poveste de dragoste care a lasat o urma la mine in viata, si la mine in suflet, nu are nici o legatura cu iubirea asta a mea pentru tot ce inseamna anotimpul asta. De fapt, sunt sigura de asta. Iubesc iarna, pentru ca o iubesc.

Mi-e dor de multe, dar ma bucur ca, chiar daca doare, zambesc cand ma gandesc la atunci...

Si o mica paranteza.. Ieri, am fost la plaja (ignorand ca dupa vreo 20 de minute o draguta de furtuna si-a facut aparitia), si am avut draguta surpriza de a constata ca domnisoarele de langa prosopelul meu vorbeau taman engleza (un deliciu pentru urechile mele, pentru ca deja m-am saturat de spaniola asta), si cireasa de pe tort a fost ca vorbeau cu accentul acela britanic. Extraordinar.. Iubesc cum pronunta cuvintele, cum vorbesc. 

Si daca tot am pomenit de accentul asta, si o melodie pe masura..

V-as si spune cat de frumos a fost, dar nu am cuvinte, insa va las o poza.